Am invatat a fi

Te situai fara un tel, în uterul universal;

Pietrificat în propriul gând, un episod moral.

Nici râul nu te mai misca, nici vantul parca nu era

In fumul gros, intunecat, cu cerul negru fara stea.

Ai stat acolo ani la rand, cu lacrimi inghetate

Si fara frica-ai stat solid prin ura si dreptate.

Cand te-am vazut, te-am inteles, te-am luat in brate, incet,

Un mic copil mumificat, te-am absorbit in piept.

Cu lacrimi calde te tot ud in fiecare zi

Ai fost un spor din care eu am invatat a fi.