Intre Credinta, Arta si Dureri de Dinti
Trag aer in piept si incerc sa scriu si textul asta fara sa ofensez oameni. O sa subliniez aici, la inceput - Nu doresc sa aduc ofense oamenilor, nu imi doresc asta si textul de mai jos este o opinie personala, o calatorie pe care am facut-o si la care privesc astazi cu compasiune, multumire si interes. De multe ori trecutul spune multe despre cine suntem.
Imi aduc aminte ca aveam in jur de 6-7 ani cand ne-am multat la sat. Locuisem in Focsani, intr-un apartament maricel la “bulevard”. Acolo crestinismul nu era prezent. Tot ce vedeam erau interactiuni interpersonale, vicii, traditii populare romanesti si poate un pic de ocult. O amintire amuzanta acum, dar infricosatoare pentru copilul de 4-5 ani care eram atunci, a fost ca parintii mei au gasit o broscuta in sufragerie, o broscuta care a iesit seara langa masa televizorului si se uita la noi. Mama a sugerat ca e o “vrajitorie”, s-au cam panicat toti - nu imi aduc aminte clar, dar parea a fi un pic de isterie in jurul broastei care probabil urcase pana la etajul unu pe tevi, pe scara sau prin vreo alta metoda potrivita pentru capacitatile ei de broasca. Irelevant cum a urcat… relevant este cum au perceput ai mei toata povestea. Au zis ca au aruncat broasca de la etaj si ca a “pocnit” ca o bomba cand a ajuns jos. Ma indoiesc ca a fost asa. Pentru un copil de varsta mea a fost cat se poate de adevarata si vrajitoria si exploizia. Aia cred ca a fost printre primele mele contacte cu “supranaturalul”.
Mai tarziu, cand ne-am mutat la tara, religia era mult mai prezenta. Bunica mea mergea la biserica. Nu ma lua cu ea sau nu imi amintesc eu dar vedeam religia ca pe ceva intrigant. Oamenii credeau ca aduc ploaia cu slujbe si ca li se iarta pacatele daca iau impartasanie si se marturisesc preotului. Pe alta parte, dascalul povestea cum a facut sex cu o consateanca in catina si popa bea destul de intens. Mergeam la biserica de paste, atunci era cu impartasit, marturisit, luat lumina sfanta. Era mereu o presiune ca “tre sa faci cumva sa intri prin biserica”. Se aliniau oamenii, stateau la rand si luau din aceeasi lingurita un pic de vin dulce. Apoi la marturisire era ca la teatru pentru ca ne baga popa mai multi intr-o camera si ne intreba daca am facut rele, apoi ne ierta, canta cateva versuri si ne dadea afara dupa ce ii dadeam cate un leu. Bineinteles, nu ziceam ca am facut, nimeni nu zicea. Era un ritual ciudat ca la teatru, fara insemnatate, era ceva social pentru noi copiii. Asa puteam sa o vad pe colega aia draguta sau pe mai stiu eu ce fatuca dupa care ma uitam.
Am stat in relatia asta cu religia mult timp. Eu nu puneam intrebari, dumnezeu nu ma batea la cap. Lucrurile s-au schimbat un pic cand am inceput sa vad in jurul meu unele lucruri. De exemplu, aveam dureri de dinti; din cauza igienei orale inexistente si a alimentatiei nepotrivite, dintii mi s-au stricat devreme. Deja pe la 10-12 ani aveam molari carora le-a murit nervul din cauza infectiei. Durerea era insuportabila. Cand ma durea un dinte, ma durea jumatate de cap, cu ochi si ureche - era absolut ingrozitor. Bineinteles ca nu ma ducea nimeni la medic, m-au dus o singura data la medic ai mei cand mi s-a umflat asa de rau capul ca nu mai vedeam cu un ochi - aveam 4-5 ani. In durerile alea oribile tratate numai cu algocalmin am inceput sa ma rog. Eram in niste dureri atat de oribile ca nimeni nu ma putea ajuta. Puteti ghici ca nu m-a ajutat nici dumnezeu, probabil nu avea juristictie in domeniu asta. Cam asa a fost copilaria mea pana pe la 14-15 ani cand am plecat la liceu. Relatia cu dumnezeu a ramas la fel, nu am incetat sa cred in el doar pt ca nu mi-a luat durerile. Am inceput sa cred totusi ca e vina mea ca ma doare, poate nu fusesem un copil bun. E unul dintre lucrurile care mi-au adus in minte ideea ca sunt un om sub medie, care merita un pic de chin. Asa justificam atunci durerile oribile de dinti. Nu numai asta justificam asa. Lipsurile de toate felurile, durerile, respingerile, nereusitele, toate erau din cauza ca eu nu eram destul. E o modalitate populara de a face fata situatiilor de acest gen. Dai vina pe tine apoi traiesti cu vina aia toata viata, desi nu era vina ta initial.
Va urma...
